VASTAGH GYÖRGY (1834-1922)?, „Contele Kendeffy Ádám de Malmovíz (1795-1834)”, ulei pe pânză, 180 x 134 cm, nedatat (1860?). Credit photo: Muzeul de Artă Cluj-Napoca

Lucrarea de factură academică, realizată sub influenţa şcolii portretistice vieneze tradiţionale, îl reprezintă pe contele Kendeffy Ádám de Malmoviz (1795-1834), nobil maghiar din Transilvania, om politic de orientare liberală şi unul dintre membrii fondatori ai Casinei clujene. De numele său se leagă și întemeiarea școlii de scrimă din Cluj. Integrat ambianței unui interior fastuos, personajul este reprezentat trei sferturi, în picioare și semiprofil, orientat spre dreapta, în poziție de contrapost, cu chipul redat „en face”, însufleţit de privirea directă, uşor complice, afișând o ținută solemnă, impozantă, strălucitoare, conexată ceremonialului aulic. Cu mâna dreaptă se sprijină de o masă în stil empire cu picior din lemn în formă de corp de leu, pe care este așezată căciula de blană cu panaș, în timp ce stânga este adusă în dreptul pieptului. Expresivitatea chipului, inundat de o subtilă notă de șăgălnicie, ţinuta desăvârşită şi atitudinea ușor destinsă a modelului, a cărui siluetă impunătoare se reliefează pe un fundal complex, cu atribute ce vin să completeze explicit biografia sa publică, precum și sugerarea unei atmosfere de bunăstare și confort prin doar câteva elemente sumare de recuzită, probează talentul nativ și calitățile de portretist ale autorului. Fundalul pe care se proiectează figura adusă în prim-plan este îmbogățit cu o draperie amplă, bogat drapată, un fragment de peisaj montan și blazonul familial însoțit de inscripția comemorativă: „Malomvizi / Gr. Kendeffy Adám. / Szlt. 1795 † 1834.”.

Portretul de șevalet a fost atribuit lui Vastagh György (1834, Szeged – 1922, Budapesta), un apreciat pictor portretist și de scene de gen maghiar, cu studii profesionale academice perfectate în mediul artistic vienez, a cărui creație a receptat puternic influența picturii lui Carl Rahl și Friedrich von Amerling. A activat și în Transilvania, unde s-a stabilit temporar la Cluj, în 1857, împărțind un atelier cu fotograful Veress Ferenc. După o ședere de aproape două decenii, în 1876, a plecat împreună cu familia la Budapesta, unde și-a deschis un atelier de pictură prolific, axat pe satisfacerea cerințelor în materie de portretistică ale clientelei aristocratice, printre comaditarii săi iluștrii numărându-se și Kossuth Lajos, împăratul Franz Joseph I al Austriei și soția acestuia, Elisabeta. A deținut și funcția de pictor oficial al curții arhiducelui Joseph Karl Ludwig. A fost unul dintre membrii fondatori ai Asociației Maghiare a Artiștilor și Patronilor (Magyar Művészek és Műpártolók Egyesülete), cu o contribuție notabilă și la organizarea primelor saloane artistice naționale patronate de asociație. A pictat o parte din fresca care acoperă tavanul foaierului Operei Maghiare de Stat (Magyar Állami Operaház) din Budapesta, precum și o serie de piese de altar la Budapesta, Szeged, Arad și Timișoara. În calitate de prim exponent, a deschis drumul a ceea ce va deveni ulterior o respectabilă familie de artiști: „familia de artiști Vastagh”.

Restaurarea lucrării a fost realizată de către domnul Ioan Muntean, expert-restaurator acreditat de Ministerul Culturii.

Material documentar: Alexandra Sârbu, comisar al expoziției